| 1.
|
DIMINU'A, diminu'ez, vb. I. Tranz. si refl. . A face să devină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.); a (se) micsora, a scădea. [Pr.: -nu-a] - Din fr. diminuer, lat. diminuere.
Sursă
: DEX'98
(60157)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
A diminua ≠ a amplifica, a argumenta, a mări
Sursă
: Antonime
(68781)
- siveco |
| |
| 3.
|
A se diminua ≠ a se intensifica, a exagera, a (se) majora, a (se) mări
Sursă
: Antonime
(69157)
- siveco |
| |
| 4.
|
DIMINU'A vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micsora, a (se) reduce, a (se) usura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. v. atenua. 4. v. scădea. Sursă
: Sinonime
( 181849)
- siveco |
| |
| 5.
|
diminu'a vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. diminu'ez; 3 sg. si pl. diminue'ază; conj. prez. 3 sg. si pl. diminu'eze (sil. -nu-e-); ger. diminuând (sil. -nu-ând)
Sursă
: DOR
(240815)
- siveco |
| |
| 6.
|
A DIMINU//'A ~'ez tranz. A face să se diminueze; a micsora; a reduce; a împuţina; a scădea; a descreste. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere
Sursă
: NODEX
(332215)
- siveco |
| |
| 7.
|
A SE DIMINU//'A se ~e'ază intranz. A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micsora; a se împuţina; a scădea; a se reduce; a descreste. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere
Sursă
: NODEX
(332216)
- siveco |
| |
|
|